Albania (în limba albaneză Shqipëria), oficial cunoscută sub numele de Republica Albania (Republika e Shqipërisë), este o țară situată în sud-estul Europei, în Peninsula Balcanică. Cu o istorie bogată și o cultură distinctă, Albania este o națiune care a trecut printr-o serie de transformări politice și sociale de-a lungul timpului. Albania are o populație de aproximativ 2,8 milioane de locuitori (2023) și se învecinează la nord cu Muntenegru și Kosovo, la est cu Macedonia de Nord, iar la sud cu Grecia. Țara are o ieșire la Marea Adriatică în vest și la Marea Ionică în sud-vest, cu coaste pitorești și un peisaj montan divers.
De-a lungul istoriei, Albania a fost influențată de diverse culturi și imperii, printre care Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Imperiul Otoman și, mai recent, regimuri comuniste și democratice. Capitala și cel mai mare oraș al Albaniei este Tirana, centrul politic, economic și cultural al țării.
Geografie și Climă
Poziție geografică și relief
Albania are o suprafață de aproximativ 28.748 km² și se află pe coasta vestică a Peninsulei Balcanice, între Muntenegru, Kosovo, Macedonia de Nord și Grecia. Țara este cunoscută pentru peisajul său montan, iar aproximativ 70% din teritoriu este acoperit de munți și dealuri. Alpii Albanezi (Munții Prokletije) se află în nordul țării, iar Munții Pindului se extind în partea sudică. Cele mai înalte vârfuri montane din Albania includ Maja e Korabit (2.764 metri) și Maja Jezercë (2.694 metri).
Pe lângă lanțurile montane, Albania are și câmpii fertile de-a lungul râurilor și în zonele de coastă. Cele mai importante râuri din Albania sunt Drin, Vjosë, Shkumbin și Buna, acestea fiind esențiale pentru agricultură și aprovizionarea cu apă a țării. Albania are și câteva lacuri mari, printre care Lacul Shkodër (cel mai mare lac din Balcani), Lacul Ohrid (unul dintre cele mai vechi și adânci lacuri din lume) și Lacul Prespa.
Climă
Clima Albaniei este în general mediteraneană pe coasta Mării Adriatice și în sudul țării, cu veri calde și uscate și ierni blânde și umede. În regiunile muntoase din nord și est, clima este mai continentală, cu ierni reci și zăpezi abundente, ceea ce face din Albania o destinație populară pentru sporturile de iarnă.
Pe coasta de sud a Mării Ionice, regiunea Riviera Albaneză este cunoscută pentru plajele sale frumoase și climatul cald, fiind o atracție turistică importantă. Temperaturile medii vara variază între 25 și 30 de grade Celsius în zonele de coastă, în timp ce iarna temperaturile scad sub zero grade în zonele montane.
Istorie
Preistorie și Antichitate
Primele urme de locuire umană în Albania datează din paleolitic, iar diverse descoperiri arheologice atestă existența unor culturi neolitice pe teritoriul actual al țării. Populațiile ilire au fost cele care au dominat această regiune în Antichitate. Ilirii erau un popor indo-european, care a jucat un rol important în regiunea Balcanilor până la cucerirea romană.
În secolul al III-lea î.Hr., romanii au înfrânt regatele ilire și au anexat teritoriul lor la Imperiul Roman. Albania a devenit astfel parte a Imperiului Roman și, ulterior, a Imperiului Bizantin după împărțirea Imperiului Roman. Provincia romană Epirus Nova, care includea o parte a Albaniei moderne, a fost un important centru cultural și economic în Antichitate.
Evul Mediu
După căderea Imperiului Roman de Apus, Albania a fost în mod repetat invadată de diverse popoare migratoare, precum goții și slavii. În Evul Mediu timpuriu, Albania a fost parte a Imperiului Bizantin, dar începând cu secolul al XI-lea, regiunile de nord au fost treptat anexate de Regatul Bulgar și, ulterior, de statele sârbești.
În secolul al XV-lea, Albania a fost cucerită de Imperiul Otoman, iar pentru următorii 400 de ani, aceasta a rămas sub dominația otomană. În această perioadă, mulți albanezi au fost convertiți la islam, iar Albania a devenit un important centru militar și administrativ al Imperiului Otoman. Unul dintre cei mai celebri eroi naționali albanezi din această perioadă este Skanderbeg (Gjergj Kastrioti), care a condus o serie de rebeliuni împotriva otomanilor în secolul al XV-lea și a devenit un simbol al luptei pentru independență.
Renașterea Națională și Declarația de Independență
În secolul al XIX-lea, pe fondul slăbirii Imperiului Otoman și a creșterii mișcărilor naționale în Balcani, albanezii au început să-și revendice drepturile naționale. Liga de la Prizren, formată în 1878, a fost o organizație politică și militară care a avut ca scop apărarea integrității teritoriale a Albaniei și promovarea autonomiei față de Imperiul Otoman.
În 1912, în contextul războaielor balcanice și al colapsului otoman, Albania și-a declarat independența pe 28 noiembrie la Vlorë, sub conducerea lui Ismail Qemali. Cu toate acestea, stabilirea unei Albanii independente a fost complicată de intervențiile puterilor europene și de disputele teritoriale cu vecinii săi, inclusiv Serbia, Grecia și Muntenegru.
Secolul XX și regimul comunist
În perioada interbelică, Albania a trecut printr-o serie de schimbări politice, inclusiv o scurtă perioadă de monarhie sub conducerea lui Regele Zog I (Ahmed Zogu). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Albania a fost ocupată de Italia fascistă în 1939 și, ulterior, de Germania nazistă. După război, Partidul Comunist condus de Enver Hoxha a preluat puterea, iar Albania a devenit un stat comunist izolat.
Regimul lui Hoxha a fost unul dintre cele mai represive și izolate din Europa de Est. Albania s-a aliniat inițial cu Uniunea Sovietică, apoi cu China, dar în cele din urmă a adoptat o politică de izolaționism complet. Regimul comunist a durat până în 1991, când protestele populare și prăbușirea regimurilor comuniste din Europa au dus la căderea regimului lui Hoxha și la tranziția Albaniei către democrație.
Albania post-comunistă
Anii 1990 au fost o perioadă dificilă pentru Albania, cu instabilitate politică și economică. Prăbușirea economiei și corupția endemică au dus la o criză majoră în 1997, când o mare parte a populației și-a pierdut economiile în urma prăbușirii unor scheme piramidale. Această criză a provocat revolte și violențe în întreaga țară, dar intervenția comunității internaționale a ajutat la stabilizarea situației.
În anii 2000, Albania a început să facă progrese semnificative în consolidarea democrației și modernizarea economiei. Albania a devenit membru al NATO în 2009 și a început procesul de aderare la Uniunea Europeană. Deși rămâne una dintre cele mai sărace țări din Europa, Albania a înregistrat progrese economice constante și și-a îmbunătățit relațiile cu vecinii săi.
Cultură
Limba și religia
Limba oficială a Albaniei este limba albaneză, care este o limbă indo-europeană unică, fără înrudiri directe cu alte limbi balcanice. Limba albaneză este împărțită în două dialecte principale: Gheg în nord și Tosk în sud. Albania are o moștenire religioasă diversă, deși majoritatea populației este de religie musulmană, în special musulmani suniți. De asemenea, există comunități importante de creștini ortodocși și catolici.
Artă și literatură
Albania are o tradiție culturală bogată, influențată de diversitatea istorică a regiunii. Printre personalitățile culturale notabile se numără Ismail Kadare, un scriitor celebru care a câștigat numeroase premii internaționale pentru romanele sale, precum și figuri din lumea muzicii tradiționale albaneze, cum ar fi Vaçe Zela și Gjergj Fishta.
Gastronomie
Gastronomia albaneză reflectă poziția geografică a țării și influențele diverse pe care le-a cunoscut de-a lungul timpului. Mâncărurile tradiționale includ preparate din carne, legume și lactate, iar printre cele mai cunoscute sunt byrek (un fel de plăcintă), tavë kosi (un fel de mâncare din carne de miel cu iaurt), și fërgesë (un preparat pe bază de ardei, roșii și brânză).
Hartă Albania
