Fraza cu care începe consultul este aproape identică: „Șchiopătează de câteva zile și nu știm de ce”. Ce urmează după ea este de fiecare dată altceva. Cele trei povești de mai jos sunt construite din situații întâlnite frecvent în cabinetul de ortopedie pediatrică. Ele nu înlocuiesc un consult, dar arată la ce anume se uită medicul și, mai ales, ce observații ale părinților cântăresc cel mai mult.
Matei, 4 ani. A răcit săptămâna trecută
Vine dimineața, adus în brațe de tată, deși în sala de așteptare coborâse singur și se jucase cu un camion. Are un șchiopătat vizibil pe dreapta, pe care îl are de trei zile. A avut o răceală cu nas înfundat, fără febră. În rest, mănâncă normal, doarme normal, este vesel.
La examinare, ține piciorul ușor depărtat și rotit în afară. Mișcările de rotație ale șoldului îl deranjează, dar le acceptă. Nu are febră, nu are roșeață, nu are o zonă dureroasă la apăsare pe os. Ecografia arată puțin lichid în articulația șoldului, iar analizele de inflamație sunt aproape normale.
Ce este: o sinovită tranzitorie de șold, cea mai frecventă cauză de șchiopătat brusc la vârsta lui. Este o inflamație pasageră a articulației, apărută de obicei după o infecție respiratorie.
Ce urmează: repaus relativ câteva zile, un antiinflamator în doza potrivită vârstei, evitarea alergatului. Se vindecă, în majoritatea cazurilor, în 7–10 zile. Familia primește o singură instrucțiune clară: dacă apare febră sau dacă durerea se accentuează, se întorc imediat.
Ilinca, 6 ani. Șchiopătează „de o vreme”
La întrebarea „de când?”, răspunsul este vag: de câteva luni, cu perioade mai bune și mai proaste. Nu a căzut. Uneori spune că o doare genunchiul, alteori nu se plânge deloc, dar mama observă că seara merge altfel. La grădiniță nu s-a plâns niciodată.
La examinare, genunchiul este normal. Șoldul, în schimb, are mișcările limitate: nu poate depărta piciorul la fel de mult ca pe celălalt și rotația spre interior este redusă. Coapsa este puțin mai subțire pe partea afectată. Radiografia de bazin arată capul femural aplatizat și neregulat.
Ce este: boala Perthes, în care capul femurului își pierde temporar irigația, se înmoaie, apoi se reface treptat, într-un proces care durează câțiva ani.
Ce urmează: urmărire atentă, kinetoterapie pentru menținerea mobilității, evitarea sporturilor cu sărituri, activități precum înotul și bicicleta. La copiii mici, prognosticul este în general bun. Decizia de operație, atunci când apare, are un singur scop: menținerea capului femural bine acoperit în cupa articulației.
Ce a contat cel mai mult: faptul că mama a insistat că durerea „de genunchi” nu se potrivea cu genunchiul. La copil, o problemă de șold se plânge foarte des la genunchi.
Ajunge la urgență seara. De dimineață refuză să pună piciorul pe podea, plânge când este ridicat și are 38,7°C. A fost bine cu o zi înainte. Nu a căzut, după știința părinților.
La examinare, plânge la orice încercare de a mișca genunchiul, care este cald și ușor umflat. Analizele arată inflamație importantă. Puncția articulară extrage lichid tulbure.
Ce este: o artrită septică, adică o infecție în interiorul articulației.
Ce urmează: operație în aceeași seară, cu spălarea articulației, urmată de antibiotice în perfuzie. Este una dintre puținele urgențe reale din ortopedia pediatrică: puroiul atacă direct cartilajul, iar cartilajul articular nu se reface. Aici, orele contează.
Ce a contat cel mai mult: că familia nu a așteptat până dimineață. Combinația dintre febră și refuzul total de a folosi un membru nu se urmărește acasă.
Ce le deosebește, pe scurt
- Câteva zile după o viroză duce spre o cauză banală. Câteva luni, cu mobilitate limitată, duce spre o problemă structurală a șoldului.
- Prezența ei schimbă complet urgența. Un șchiopătat cu febră se vede în aceeași zi de un medic.
- Starea generală. Copilul care se joacă în sala de așteptare și copilul care stă nemișcat și plânge la atingere sunt două povești diferite.
- Unde doare, de fapt. Durerea de genunchi cu genunchi normal la examinare trimite examinarea la șold.
- O problemă pe o singură parte, care persistă, nu se explică prin oboseală sau creștere.
Ce puteți observa acasă, înainte de consult
- de câte zile durează și dacă se agravează;
- dacă șchiopătatul este mai accentuat dimineața sau seara;
- dacă a avut febră, chiar și mică, și dacă a avut o infecție recentă;
- dacă poate călca deloc și dacă mai aleargă;
- dacă indică un loc anume când este întrebat unde doare;
- o filmare scurtă cu copilul mergând prin casă, desculț.
Filmarea pare un detaliu, dar este de multe ori cea mai utilă informație adusă la consult: în cabinet, copiii merg altfel decât acasă, iar un șchiopătat discret dispare exact când ar trebui văzut.
Bibliografie
- Herdea A, Ulici A. Date din practica Departamentului de Ortopedie Pediatrică, Spitalul „Grigore Alexandrescu”, București.
- Fotografiile: Unsplash.
